Frustrari

Sunt prea inalta!
Intodeauna cand ies la plimbare nu vad oameni.Rareori imi lovesc privirea de o alta sau de vre-un stern.E drept ,nu ma uit pe unde calc,de ce sa-mi consum energia privind in jos?
Intr-o zi era sa calc un copil!Nu-mi pot imagina ca am fost atat de mica!Probabil ca era minunat! Presupun ca ai nevoie de multa vointa sa iesi la plimbare cand esti asa mic.Atatea picioare de care sa te feresti,atatea trunchiuri uriase gata sa cada peste tine .De ce nu ne pastram supletea miscarilor ?Oare cand esti mic poti vedea ochii oamenilor?Cum e sa vezi o privire ratacita pe asfalt?De ce nu ne amintim de perioada cand aveam 1 metru?
MI-e dor de obrajii imbujorati si ochiii mirati !