Prietena mea

Freamata ca o ploaie de frunze
urla ca o haita de lupi
plange ca o ploaie de vara
rade ca un clopotel de vant
Vorbeste ca un reportofon
ragaie ca un golan ..
Cand se loveste sangereaza ca un om ,rosu ,cu miros dulceag ,real
atat de real incat imi pare si ea la fel ,reala.


Prietena mea cea mai buna ma insoteste cand e soare ,sta pitita in spatele meu in fata usii si
devine curioasa la orice raza de lumina.Ea nu gandeste ,e impulsiva si tine mereu pumnii starnsi. Injura oamenii pe strada si pune piedica domnisoarelor pe tocuri .Arunca cutii de mazare in ferestrele bancilor ,porneste cronometru sa vada in cat timp ajung cei de la securitate si rade de ei ca au intaziat ..
E ciudat de pofticioasa si ma trezeste mereu in miezul noptii sa merg cu ea la non stop sa-si ia pufuleti si ciocolata .Ma obliga insa sa ma opresc la colt si sfarseste prin a -mi goli contul pe plante .Mergem apoi in gangul ei preferat si scrie cu creta toate imaginile pe care le vede pana epuizam rosul din cutie, apoi ma obliga sa-i imprumut rujul de buze .
In noptile albe (nenumarate in ultima vreme!) ne plimbam prin oras .Vizitam fostele puscarii si caldirile in paragina .Mai tarziu ma lasa singura in mijlocul parcului cu diferite texte horror .M-a ajutat sa nu-mi mai fie frica de intuneric ,ea este oricum prietena cu toti monstrii .
Are tendinte sinucigase si trebuie sa o smulg din baie cand isi tine prea mult respiratia .Din cauza ei nu mai am nici un fel de lame in casa si port manusi pana la cot ..

Voluptas

Din cer cobora scarile
tinand in mana o ora de extaz .
Manate de inertie picioarele paseau
strangand intre ele marea .
Sufletul ascuns intr-un colt
se ridica pe varfuri
sa iasa ,sa mai ramana?
Ratiunea in cusca suspina
incercand sa scoata o mana printre gratii.
Uitat de Prometeu
focul ii ardea maruntaiele.
Endorfinele pazeau ca niste
soldati asediatori starea de confuzie
si zambetul satisfacut din coltul gurii .

Vise

Vise cu monstrii
cu omul iubit
faramitat in particule
si pulverizat in cosmos,
cu o Isis lenesa si
dezgustator de frivola
dezorientata si meschina
cautandu-se pe ea
si ucigand ce-a mai ramas
din notiunea de casnicie .
Vise de portelan
cu vieti casante
aruncate pe dale de beton,
cu gunoieri dotati cu aspiratoare
absorbind si ultima
farama de personalitate
si recicland trasaturile negative
ca gandirea si simturile.
Vise erotice
in care escara
se deschide si complexele
cad ca pielea de sarpe
cu oameni pagani ,insatiabili,
femei lascive si barbati depravati
pe care nu-i cunoastem
insa poarta chipurile noastre
ca o masca indivizibila de scalp .
Vise de lumina
in care deschidem ochii
si ni se reveleaza
adevaratul izvor al celorlalte visari,
cu ratiune muta ,
in care indefinibilul ne striga
a visa= a trai !

Desculta

Nu a crezut vre-o secunda ca poate sa nasca inspiratie .Nu si-a inchipuit nicicand ca ar putea fi muza .
Mereu si-a dorit sa fie creator ! Oare cel care inspira creatia nu e la fel de important ca cel care ii da viata ?Si-a amintit de Frida ,puternica femeie creator si muza .Se teme .Este doar un om meschin si insinifiant .Cum poate un om atat de mic sa fie universul unui alt om ?Mereu s-a indoit de ea ,niciodata nu a avut destula incredere si destul curaj sa proclame ce era evident .Vedea mereu cum un zambet de-a ei poate sa faca un cap sa se intoarca ,cum o privire de-al ei aduce liniste ,dar mereu a crezut ca oricine poate face asata .
S-acum el o vede lumea lui !O lume imperfecta ,o lume neidemanateca ,cu julituri in genunchi si cuvinte scrise gresit ,cu pete de cafea pe jeansi si emotii transmise in scris ..O lume ciudata ,fara minciuni ,fara ascunzisuri ,fara sa-si suga burta sau sa-si ascunda cearcanele ,fara asteptari ,fara pretentii ,cu cartile pe masa si sufletul la vedere ...Cu timp inexistent si jocuri ,cu minunate jocuri de-a el si ea ,de-a noi ,de-a ei ...O lume inexistenta, dar adevarata .Lumea lor e un amestec de iarba cu frumze moarte ,de primavara cu crengi uscate .Ea simte ca apartine locului in care sta el si se aseaza alaturi.Uneori rad ,alteori se cearta ,mereu se sfarseste la fel ,ea e prea lasa sa ramana el amuteste. Uneori nu-si spun nimic ,stau unul langa celalat ,se stiu acolo ,se uita cu coada ochilui dupa cuvinte si daca ele nu vin zambesc .Zambete amare de suferinta .Nu sunt timpi morti in lumea lor ,sunt taceri ,taceri care nu lasa cuvinte dureroase sa iasa la iveala ,care omoara neadevarurile si ipocrizia .
Sunt multe furtuni in lumea lor ,mereu aduse de ea .Ea e nesigura ,intrebatoare ,isterica .Sunt furtuni puterice ,cu fulgere si lacrimi ,cu urlete si imbratisari .Casa lor ireala e mereu devastata .Dureaza un zambet s-o reconstruiasaca ,un zambet cat ziua camufat intr-o secunda .
Si-acum el spune ca ea e lumea lui !Il crede ,mereu ii spune adevarul .El insa merita mai mult ,o lume perfecta ,dragalasa ,roz cu parfum de fori ,cu rochite de vara si sandalute .
Bocancii ei sunt grei ...

Tie ...

Petale de jar cad
din trupu-mi arzand .
Mirosul de carne arsa
ma-nconjoara.
Craniul mi se sparge
si prin nari imi curge
creierul.
Prin oasele pieptului
vad inima ca o
rana
sangeranda si tremurand.
-Inchide ochii!
striga ultima palpire
de voce .
El ma priveste ,
si muschi dupa muschi
ma topesc
-Inchide ochii!
suspina ultima privire .
El ma priveste,
si os dupa os
ma sfaram .
-Inchide ochii!
sopteste ecoul.
El ma priveste .
Mereu ma vede ,
chiar dincolo de mine .

Tablou

Si pentru ca dimineata era uda si rece ,neasemuit de multa roua stralucea pe frunzele intunecate ale copacilor straini.Cafeaua era fierbine si lasa o urma uscata pe betonul ud.Tremura incheietura cu incheietura ,puls cu puls ,muschii i se incordau si se relaxau succesiv ca si -n cadrul unei sesiuni cu electrosocuri.
Si cum vantul era familiarizat cu crengile gigantice le misca incet ,leganat .Bordura se prelungea la nesfarsit si cercul uscat din capat parea reperul soarelui care urma sa vina.Simtea picioarele vibrandu-i sub greutatea trupului zbuciumat si inchise ochii in speranta ca nevazadu-si gleznele umflate ar putea amorti .
Si atunci picaturi marunte au umplut aerul,mercur mat si greu aluneca prin ceata.In capatul fasiei incremenite isi arata splendoarea sangerie,galbuie ,alba.Corpul inghetat percepu curgerea de lumina ca pe-o mintuire ,pielea vinetie se albi si nasul incepu sa-i curga.
Si cand lumina crescu in vazduh, frunzisul se intuneca tot mai mult ,incerca din rasputeri sa-si pastreze verdele intunecat .Soarele invinse orizontu si acum ardea dimineata la fel ca o torta a inchizitiei .Minile ii ramasera inerte, desi acum pareau incalzite ; tremura spasmatic ,sangele incingandu-i-se in vene .
Si pentru ca era lumina, si ceata si inca rece copacul se vedea incremenit .Paharul golit statea in soare asezanu-si umbra pe granit .Fatza inghetata de frica si dor se rosi ,lumina o descoperea intreaga ,inalta si acum vedea ca e goala.
Si cum frunzisul se umplu de lumina ,crengile negre straluceau ruginiu ,inrosite parca de minunea ascunsa sub cupola lor .Razele curioase se uitau incet ,int-un ochii la marmura ascunsa de frunze.Degetele picioarelor abia atingeau iarba ,degetele minilor erau amortite ,oja stralucea straniu .
Si atunci umbra e apropie si incalzi spatele infiorat .Pe bordura incalzita zacea o pereche de jeansi ,straini ,reali ,din alta lume .Se remema instinctiv de caldura corpului lui si lacrimi usoare ii spuneau ca este vie ,iubita ,ca traieste .
Si cand lama cutitului sfasie matasea ,copacul se ridica despovarat si intoarse privirea. Soarele ramase mirat .Minile cazura impreunate ,corpul invins adorimi pe iarba.Sarutul veni firesc ,cald si ireal,la fel ca linistea ,la fel ca imbratisarea ,la fel ca dimineata.