M-am hotarat ,in cele din urma ,sa inmultesc si eu puzderia de oameni care ,atunci cand nu au ce face, scriu .
Nu tin neaparat sa-mi cititi posturile ,dar daca veniti in vizita va rog sa nu veniti cu mana goala
(o sticla de gin sau orice altceva ametitor se accepta)
Kind regards!

miercuri, 19 august 2009

Tablou

Si pentru ca dimineata era uda si rece ,neasemuit de multa roua stralucea pe frunzele intunecate ale copacilor straini.Cafeaua era fierbine si lasa o urma uscata pe betonul ud.Tremura incheietura cu incheietura ,puls cu puls ,muschii i se incordau si se relaxau succesiv ca si -n cadrul unei sesiuni cu electrosocuri.
Si cum vantul era familiarizat cu crengile gigantice le misca incet ,leganat .Bordura se prelungea la nesfarsit si cercul uscat din capat parea reperul soarelui care urma sa vina.Simtea picioarele vibrandu-i sub greutatea trupului zbuciumat si inchise ochii in speranta ca nevazadu-si gleznele umflate ar putea amorti .
Si atunci picaturi marunte au umplut aerul,mercur mat si greu aluneca prin ceata.In capatul fasiei incremenite isi arata splendoarea sangerie,galbuie ,alba.Corpul inghetat percepu curgerea de lumina ca pe-o mintuire ,pielea vinetie se albi si nasul incepu sa-i curga.
Si cand lumina crescu in vazduh, frunzisul se intuneca tot mai mult ,incerca din rasputeri sa-si pastreze verdele intunecat .Soarele invinse orizontu si acum ardea dimineata la fel ca o torta a inchizitiei .Minile ii ramasera inerte, desi acum pareau incalzite ; tremura spasmatic ,sangele incingandu-i-se in vene .
Si pentru ca era lumina, si ceata si inca rece copacul se vedea incremenit .Paharul golit statea in soare asezanu-si umbra pe granit .Fatza inghetata de frica si dor se rosi ,lumina o descoperea intreaga ,inalta si acum vedea ca e goala.
Si cum frunzisul se umplu de lumina ,crengile negre straluceau ruginiu ,inrosite parca de minunea ascunsa sub cupola lor .Razele curioase se uitau incet ,int-un ochii la marmura ascunsa de frunze.Degetele picioarelor abia atingeau iarba ,degetele minilor erau amortite ,oja stralucea straniu .
Si atunci umbra e apropie si incalzi spatele infiorat .Pe bordura incalzita zacea o pereche de jeansi ,straini ,reali ,din alta lume .Se remema instinctiv de caldura corpului lui si lacrimi usoare ii spuneau ca este vie ,iubita ,ca traieste .
Si cand lama cutitului sfasie matasea ,copacul se ridica despovarat si intoarse privirea. Soarele ramase mirat .Minile cazura impreunate ,corpul invins adorimi pe iarba.Sarutul veni firesc ,cald si ireal,la fel ca linistea ,la fel ca imbratisarea ,la fel ca dimineata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu